NEDUMERIRILE UNUI ROMÂN DIN ROMÂNIA

Bine voi chiar asta vreţi

ca să fug din ţara mea

să-mi las fete şi băieţi

şi să umblu brambura

Zău să fug din ţara mea

crucea s-o cioplească vântul

loc să n-am sub nicio stea

alţii să-mi rostească gândul

Crucea s-o cioplească vântul

să las fete şi băieţi

să vă sape-n cer mormântul

hoţilor voi asta vreţi

Să las naibii ţara mea

străinii să moară-n ea

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II

VIRTUTEA HAIKU

Muguri la zenit

stele pleznind

iar de primăvară

Costel Zăgan

EREZII DE-O CLIPĂ

acum 3 ani

Costel Zăgan

13 februarie 2017 la 17:13 · 

Ante Portas este cu Costel Zăgan.

26 august 2015 la 09:30 · 

Iar bunică o metaforă pe cinste În mapă duc
Marea Neagră Pe valurile căreia am şi scris
ultimul poem de dragoste La prima oră ies
din oglinda conjugală ciufulit însă cu tăcerile
foarte bine puse la punct Cafeaua pare să
dicteze deja gustul zilei al sinuciderii noastre
colective Scârba mi se scurge de pe ochelarii
de cal pe foia imaculată ca autostrada bucu
reşti-constanţa şi retur Finis coronat hopus
Bădiţă Mihai

CATREN EXPLOZIV

Domnilor e prea abrupt

anarhia salvează România

partidului  apa i s-a rupt

și-l naște cică pe Mesia

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

SPRE ZERO ABSOLUT

Ieri ardea focul în sobă

astăzi arde parcă gheața

cine s-a-mbrăcat în robă

să-mi arate care-i viața

Astăzi arde parcă gheața

ne-nvârtim singuri în doi

și ne-apucă dimineața

gheață blondă lângă sloi

Ne-nvârtim singuri în doi

cine s-a-mbrăcat în robă

primăvara este-n toi

ieri ardea focul în sobă

Astăzi arde parcă gheața

doamna mea așa e viața

Costel Zăgan, CEZEISME II

DECLARAȚI DE DRAGOSTE ȘI (IN)DEPENDENȚĂ

Drag popor român

eu chiar te iubesc

dar

nu e cazul

să ne emoționăm

Poate

cauza

la

folclor

și

la

alte

obiecte

pierdute

Din

fericire

în

favoarea 

altor și altor

prietene

popoare

migratoare

Spun

asta

și

mai rău

mă doare

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

CEZEISME II - Costel Zăgan

AMICULUI MEU TURNĂTORUL

Noi iubeam acelaşi lucru

noi iubeam aceeaşi ţară

cine-i frunză cine mugur

înăuntru sau pe-afară

Noi iubeam aceeaşi ţară

însă eu eram vai altul

când te făceam de ocară

şi făceam prin casă blatul

Eu eram mereu vai altul

ba o frunză ba un mugur

din adânc creşte înaltul

noi iubeam acelaşi lucru

Noi iubeam aceeaşi ţară

de dincolo de hotară

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 decembrie 2015)