POEZIA ESTE VIE

 melancolia

partea nevăzută

a poetului

respiră

printre cuvinte

COSTEL ZĂGAN

DERUTĂ

 nu caut copilăria acasă

nu caut copilăria la școală

nu caut copilăria pe stradă

însă habar n-am unde

a dispărut copilăria

Costel Zăgan

COSTEL ZĂGAN

Simt

poemul

pe

care-l

scriu

cum

face

riduri

Și

mi-e

frică

să

pun

punct

Costel Zăgan

EREZIE DE MARTIE

Dragoste versus poezie nimic altceva Iarna

dezgheață ultimele nopți de dragoste Fulgu

iește cu metafore și epitete de plumb Ninge

cu stele incolore În vremea asta cântecul tă

cerii este murmurat de toți îndrăgostiții lumii

De îndrăgostiți și de poeți

Iubito eu te îngân

din cap până-n

picioare

Lumina

mă

încurcă

 

(Zău ce iarbă criminală)

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

CRIMINAL ÎN VERSURI

3. Arta

și

religia

neeuclidian

mă

înnebunesc

2.

Patima

de-a

scrie

Îmi

orbește

versurile

1

Brusc
pe
tronul
de
lalele
al
grădinii

Plutește
Regina
nopții

Costel Zăgan