CAVALERUL NOPȚII

Doamne

Ce-or

fi

făcut

îngerii

Toată noaptea

De

curge

atâta

sudoare

înstelată

Din

streaşina

cerului

Picătură

cu

picătură

Lumina

acoperă

totul

Cavalerul Nopţii - poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (13 martie 2010)

17

SĂRAC DAR ROMÂN

Dacă a fi român e o meserie așa de faină

totuși de ce nu-mi dau pe ea

ultima haină

Costel Zăgan , Distihuri rebele

HAI ODATĂ FRATE

Hai să ne unim odată

nu proști la grămadă

fără mamă fără tată

ci bulgări de zăpadă

Ca proștii la grămadă

așteptăm pe cine oare

ca să vină să ne vadă

români o cu aprobare

Așteptăm pe cine oare

fără mamă fără tată

unirea pe noi ne doare

hai să ne unim odată

Nu proști la grămadă

sus e cerul să se vadă

Costel Zăgan, CEZEISME II

INVULNERABILĂ

Mi-a căzut

soarele

din

buzunar

Crăpătura

dracului

Iar

trebuie

să

trag

o

fugă

Până

la

marginea

lumii

Costel Zăgan, Ode gingașe

ARTCEZEISM

Gabriel Dîrmon este cu Costel Zăgan.

27 ianuarie 2019 · 

CU REVERENȚĂ, UNUI MARE MAESTRU AL LITEREI!

Cerere de aducere-aminte

Creangă potriveşte vorba
ninge molcom la Moldova
vertical sau dintr-o parte
ninge viaţa peste moarte

Totu-i alb ca o hârtie
cerul iată parcă scrie
iarna rupe lumea-n două
să facă alta mai nouă

Fir-ar timpului să-ţi fie
ninge ca-n copilărie
oamenii-s de multe feluri
hai cu sania în ceruri

Să ne dăm frumos la vale
iubire printre ţâţele tale
Costel Zăgan

7

Îmi place

Ador

Haha

Uau!

Tristeţe

GOLGOTA CUVÂNTULUI

Doamne Iisuse al limbii române

iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul

viaţa trece numai visul tău rămâne

îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul

este trup din trupul tău preasfânt

de-l rostesc se-nfiorează găndul

fără tine nu există nici un gând

Este trup din trupul tău preasfânt

viaţa trece visul însă mai rămâne

niciodată azi şi mâine şi oricând

Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul

îi dau viaţa-n mine răstignindu-l

Costel Zăgan, CEZEISME ,2008

IARNĂ-N DOI

acum 6 ani

Carmen Nicolae

26 ianuarie 2014 la 09:08 · 

Iarnă-n doi

Hai să ne jucăm de-a iarna
să ne îmbrăcăm în fulgi
Dumnezeu Însuşi cu goarna
semn să-ţi dea unde să fugi

Hai să ne-mbrăcăm în fulgi
tu femeie de zăpadă
să-ţi sparg sânii ca pe nuci
îngerii din cer să cadă

Vai femeie de zăpadă
Dumnezeu iarăşi cu goarna
viscoleşte o baladă
hai să ne jucăm de-a iarna

Să ne dezbrăcăm de fulgi
din carne ninsori să-mi smulgi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 ianuarie 2013)

acum 7 ani