Întrebarea
a ajuns
la
mine
Tristețea
aștepta
să
deschid
gura
Nu
mai
aveam
însă
niciun
cuvânt
disponibil
Costel Zăgan, Ode gingașe
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
POEMUL CA INTERJECȚIE
cu zorii în creștet brazii hălăduiesc pe munte cerul păstrează limita de frumusețe ninsoarea punctează Dumnezeu semnul exclamării COSTEL ZĂ...
-
Adam și Eva au inventat dragostea eu te-am născocit pe tine Costel Zăgan -
cafea cu nori de aur ibricul lui Dumnezeu dragostea-i somnoroasă delicat precum ninsoarea viscolești în gând COSTEL ZĂGAN, POEME PE O FRUNZ... -
Cel mai singur dintre pământeni Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNT-UN VERS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu