miercuri, 18 decembrie 2019

MORMINTE IMPONDERABILE

Dragă Kitty ciocanul bate cuie în sicriu
exact ca ceasul stricat al bunicului Ecoul
îmi provoacă insomnii oricât de obosită
aș fi Mi-au amorțit pleoapele Mâinile mă
dor de singurătate și tristețe
Doamne
cât 
de
adânc
Pot îngropa
amintirea
mamei

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

POEMUL CA INTERJECȚIE

 cu zorii în creștet brazii hălăduiesc pe munte cerul păstrează limita de frumusețe ninsoarea punctează Dumnezeu semnul exclamării COSTEL ZĂ...