Am văzut amintirile cum se spală cu
sângele meu pe mâini și n-am nicio
dovadă că mai trăiesc din brațele
fericirii mi-am luat crucea și dus am
fost cu viteza luminii locuiesc între cer
și pământ între adevăr și minciună libe
rul arbitru îmi ferchezuiește destinul totuși
în fața proștilor îmi pun mănușule nostalgiei
iartă-i Doamne că nu știu cine sunt
deși proști ca anul acesta ca anul trecut
și ca de când sunt n-am văzut niciodată
Doamne când mă uit în oglindă
îmi vine să scot
pistolul
Costel Zăgan, Erezii second hand, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu