Panica inefabilului panica de-a fi
Orient pierdut în iluzii occidentale
Oare-i doar o nebunie Că libertatea
nu-i liberă niciodată Înaintez cu ochii
legați de prejudecăți și lozinci Scriu
numai după ce adorm Visez în scris De obicei
în alb-negru Dumnezeu îmi traduce
rănile în albastru Abia mă mai recunosc
Toate-s mai blânde și mai abstracte
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu