marți, 28 ianuarie 2020

ÎNGER DE ZĂPADĂ

Ioana Manolache
Înger de zăpadă
Costel Zăgan

Sunt fulgi ce nu mai vor să cadă
Din aerul ca o imensă plasă de azur
Pentru că e frig am un ochi de zăpadă
Te chem cu celălalt ca o ninsoare împrejur

Și parc-ar ninge muzical
Pe rugul pregătit să doară,
Sunt ca un fulg ce urcă-un deal .
Când tu te pregăteşti să stingi o seară

Întind o mâna şi lumea ia foc
Incendiind zăpada cu văpăi
Din coate de frig îmi fac violent loc
Să pot muri la căldura ochilor tăi.

Un vânt face lumină pe cuprins
Surâsul tău aprinde aprinde alba dimineaţă
În vreme ce bătaia mea de inima a nins
Şi-un înger şi-a luxat o aripă pe gheaţă

24 Decembrie 1979, Rug emotiv

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

POEMUL CA INTERJECȚIE

 cu zorii în creștet brazii hălăduiesc pe munte cerul păstrează limita de frumusețe ninsoarea punctează Dumnezeu semnul exclamării COSTEL ZĂ...