Ce visează omul de zăpadă
îmi îngheaţă sufletul în alb
eu şi Ceahlăul
ne-am privit o clipă în ochi
restu-i viscol
Adăugat
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
POEMUL CA INTERJECȚIE
cu zorii în creștet brazii hălăduiesc pe munte cerul păstrează limita de frumusețe ninsoarea punctează Dumnezeu semnul exclamării COSTEL ZĂ...
-
Adam și Eva au inventat dragostea eu te-am născocit pe tine Costel Zăgan -
cafea cu nori de aur ibricul lui Dumnezeu dragostea-i somnoroasă delicat precum ninsoarea viscolești în gând COSTEL ZĂGAN, POEME PE O FRUNZ... -
Cel mai singur dintre pământeni Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNT-UN VERS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu