Copilărie cu fiecare lacrimă
mă-ndepărtezi însă rămâi
centrul intangibil al universului
merg de parcă aş lua calea lactee
în primire survolez moartea în
orice clipă de la înălţimea inimii
oriunde-aş privi Dumnezeu există
iar atunci când închid ochii nefiinţa
dispare şi sufletul aterizează pe-un
petic te iarbă dincolo de
capătul infinit
al nopţii
Costel Zăgan, Elegii de trezit copilăria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu