POVESTEA UNEI GAMELE
Dragă Kitty a fost odată o gamelă
Mică și de metal Avea un lichid
maroniu, fără nimic solid N-avea miros
de ceai sau de cafea de supă nici atât
Acum
Prinde-ți bine nasul cu degetele Și a
runcă zoaia pe gâtul înfometat Poftă
bună NU Nu izbi gamela de pereți
Zâmbește Nici gardul de sârmă ghim
pată nu poate ține (mult) libertatea
la distanță
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu