Un poem ca o biserică de țară
un poem cu turla pân-la cer
a ieșit chiar Dumnezeu afară
și toți proștii pân-la ziuă pier
Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Cel mai singur dintre pământeni Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNT-UN VERS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu