Ce miere sălbatică ești iubito
de dimineața și până seara
zadarnic încerc
să-ți pun
hamul poeziei
Mereu scoți
din cap
făcând vraiște
haranșamentul sonetului
clasic
Ești mai vie
decât
primul scâncet
al copilului
Și
mai frumoasă
decât
primul surâs al copilăriei
Ești ca o herghelie de fluturi
scăpată
dintr-un lan
de
floarea soarelui
Habar n-am
unde începi tu
și
unde se termină cerul
Zâmbești
și
plouă cu soare
cu soare și luceferi
Numai t
îmi dai
să mănânc
totul
Tu
care ești
apa mea vie
Ai grijă
ce spui
De rest
se ocupă
tăcerea
Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu