sâmbătă, 19 decembrie 2020

ÎNTRE ONOARE ȘI OROARE

 Onoarea de-a trăi la țară

onoarea de a fi român

să nu-ți faci neamul de ocară

când apa trece pietrele rămân


Onoarea de a fi român

onoarea de a fi poet

să dormi cu stelele în sân

să mergi spre viitor încet


Onoarea de a fi poet

să nu-ți faci neamul de ocară

numai spre mine mă reped

onoarea de-a trăi la țară


Onoarea de a fi român

să nu fii slugă nici stăpân



Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

POEMUL CA INTERJECȚIE

 cu zorii în creștet brazii hălăduiesc pe munte cerul păstrează limita de frumusețe ninsoarea punctează Dumnezeu semnul exclamării COSTEL ZĂ...