ODE GINGAȘE - Costel Zăgan

CUM - NECUM

Se ia un bunic

Și la fel ca un arcuș

Se freacă pe axa timpului până la punctul zero

Până-i zboară
din
cap toate cântecele

De leagăn de dragoste patriotice sau de altă natură

Cu măsura potrivită se insistă până se obține și ultimul efect scontat

Totul cât se poate de igienic

Apoi c-un glas nevinovat

Se întreabă

Cine mai dorește

Această pensie restantă

3 2 1
start joc

Pardon

START

BĂTAIE DE JOC

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Pârtie spre poezie

Iar

pun

mâna

pe

cuvânt

Să

mă

joc

de-a

iarna

Restu-i

tăcere

(Vorba

tatălui

meu

Shakespeare)

Costel Zăgan, Ode gingaşe (1 februarie 2019)

Incognito

Costel Zăgan

Doamne

era

atât

de

frumoasă

Că-mi

era

teamă

să

respir

 AUD ÎN ALB

O eclipsă de soare ai pe şoldul stâng iubito

mai implor tristeţea să nu râdă de mine

cu ochii scoşi liniştea rătăceşte prin sânge

mormintele fac strep-tease în cimitir totul e bine

Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară

abia mai respiri în abisul cicatrizat

doi îngeri îşi beau cafeaua plângând

între noi veşnicia se-ntinde ca un pat

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe

DIMINEȚILE UNUI PENSIONAR CUMINTE

Ultimile stele pe stomacul gol

o pastilă de pornire

o cafea cu rochia până-n pământ

o poezie-două să-mi dezmorțesc degetele

un zâmbet superior să sperii fantoma nopții

o retragere strategică în bibliotecă

după

emil brumaru

și

alți neciopliți

ca

Domnia Sa

Și-apoi

să

curgă

poezie

pentru

toată

lumea

Costel Zăgan, Ode gingașe