Pe câmpia geto-dacă
n-are cine să mai tacă
Pe câmpia românească
n-are cine să vorbească
Au au au ce vreme-amară
au fugit munţii din ţară
Că nu-i munte ci câmpie
ceea ce nu-mi place mie
Că nu-i deal ci e genune
ceea ce nu pot eu spune
Că eu tac tu taci el tace
tăcerea de cap îşi face
De aceea te-aş ruga
fă Doamne cu noi ceva
Ori ne urcă ori coboară
de pe crucea socială
Ca din nou pre el urmându-l
izbâvească-ne cuvântul
* DOINĂ CU CIRCUIT ÎNCHIS
De la Doină la Luceafar
nimica nu mai e teafăr
Totu-i sub vremelnicie
fir-ar moartea să ne fie
Trecutul arată fundul
viitorul doar rotundul
Ba cu hăis şi ba cu cea
vai de ţărişoara mea
Costel Zăgan, DOINE DE PUS LA RANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu