Credeți că sunteți singuri în carantină sau în izolare? Sau pe patul de spital? Sau printre străini? Aveți ocazia să aflați cine e mereu cu voi și să-i vorbiți. Lăsați comentariile inutile pe Facebook, lăsați revolta inutilă, aveți ocazia perfectă să comunicați la modul cel mai intim și mai profund cu cel care e mereu cu voi. Renunțați la haos, la inutilitate, la vorbăraie și descoperiți-l pe cel care e mereu alături de voi. În tot răul e și un mare bine. Cine înțelege acest lucru va folosi criza în favoarea evoluției spirituale care, în fond, e singura care contează.
"Nu sunt singur"
nu sunt singur, am o umbră fugărindu-mi zilnic pasul,
am şi-un tunet rupt din ceruri când îmi oboseşte glasul,
am şi Soarele şi Luna, am şi bolta înstelată,
am şi-o poză cu o fată cu rochiţa dantelată.
nu sunt singur, am oglinda încruntată riduri-riduri,
am speranţe-n depărtare, am şi ziduri după ziduri,
am şi-o muză ce mă doare printre vise fără număr,
am şi stropii grei de ploaie picurându-mă pe umăr.
nu sunt singur, am credinţa şi mă rog la sfânta cruce,
am şi vise colorate, am şi lacrime caduce,
am şi-o inimă ce bate, bate-ntruna ca o toacă,
am şi-un înger şi un demon îndemnându-mă la joacă.
nu sunt singur, am un suflet rătăcit printre cuvinte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă morţii din morminte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă valul când se sparge,
nu sunt singur într-o mare scufundare de catarge.
Poem de Ionuț Caragea din antologia Eu la pătrat, ed. Fides, 2020
Pentru lectura gratuită a volumului:
