AXIOMELE LUI DON QUIJOTE -Costel Zăgan

 

INIMA MOLDOVEI CÂNTĂ

Inima Moldovei cântă

Iar mi-e dor de Eminescu
şi Moldova parcă-i grea
fericit cu tot firescul
scriu ca să răsară-o stea

Inima Moldova mea

Costel Zăgan  

 Sărut mâna Romania

Sunt o verigă tricoloră

în lanţul lumii infinit

şi doar o mână mă adoră

de care sunt înlănţuit

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Costel Zăgan

CATREN EXPLOZIV

februarie 10, 2020

Domnilor e prea abrupt

anarhia salvează România

partidului  apa i s-a rupt

și-l naște cică pe Mesia

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

LUCEAFĂR

 

Luceafăr

Eminescu
are
dreptate

Nu
credeam
să-nvăţ

Româneşte
a
muri
vreodată

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (30 octombrie 2014)

(CALE DE-O DOINĂ)

 cale de-o doină

biblioteca-i ţara
la Eminescu

haiku de Costel Zăgan din Fulger în doi timpi (15 iunie 2018)

O ZI CÂT O POEZIE

 

O zi cât o poezie

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2012)

COMEDIA ARTEI ȘI A VIEȚII

Nu ştiu

cum am ajuns iar

pe

câmpul minat al copilăriei

Iarba-i până la genunchi

şi

creşte în continuare

Cărţile sunt jucăriile mele preferate

Mă joc numai cu tine dragoste

Partidele noastre

durează de-o viaţă

Aşa că înţeleg foarte bine

De ce ura mă invidiază şi ea

tot

din copilărie

Însă

nu mă plâng decât în versuri

Dacă se poate

albe În afara foilor pe care scriu

n-am mai văzut zăpadă

din mileniul trecut

Insomnia îmi dă deşteptarea

În fiecare dimineaţă

semnează

condica de prezenţă

înaintea mea

Şi azi

stăm la rând

După mine

urmează Dumnezeu

Şi cum mai am totuşi

un dram de politeţe

trec

între

Dumnezeu

şi

moarte

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (10 ianuarie 2018)

SCRISOARE CĂTRE MIHAI EMINESCU

 

Scrisoare către Mihai Eminescu
Adrian Păunescu

De din vale de gândire, de din vale de simţire,
îţi trimit această carte, prea umil,măria-ta,
Ca să-ţi spun că nu e Doina nici în cartea de citire,
Nici în sufletele celor care-n veac ne vor urma.

Cum cădem aşa ne lasă, cinic mod e modul vieţii,
Şi aşa se pare veşnic că era normal să fim.
Neamul românesc nu ştie să-şi păstreze cântăreţii,
Sunt vardişti care le umblă şi-n cearşaful lor intim

Doamne-al poeziei noastre, îţi trimit această carte
Şi te rog să faci un bine celor trişti din veacul meu
Să nu fie condamnată arta neamului la moarte.
Roagă-te din cerul lumii, roagă-te la Dumnezeu !

Fă cum ştii şi îl convinge despre cumpenele frânte
Şi despre abrutizarea omului prin interes,
Şi convinge-l că-i nevoie pe pământ să se mai cânte,
Dacă toţi heralzii morţii înaintea noastră ies

Voievoade, toate-s bune, dacă nu cumva sunt rele,
Dar s-a şubrezit şi zace azi cuvântul românesc
De atâtea boli ce urcă în limbajul vremii mele,
Pentru-a-l scoate din restrişte trebuie un eminesc.

De din vale de gândire, de din vale de simţire,
Grăim, Doamne, către tine, că ne eşti aşa de drag,
Să rămâi în firea noastră, în eterna noastră fire
Dacă toți din jurul nostru de la tine toți se trag.

Doamne al gândirii noastre te silabisește moina,
Ești pământul României de la tălpi până la brâu,
Dă-ne nouă iarăși glasuri, dă-ne nouă iarăși doina,
Să ne frângem viața sacră de la râu până la râu.

din volumul "Poezii cenzurate"

CRUCEA SINUCIGAȘĂ

 O Dumnezeul meu

de ce m-ai părăsit

ce este mai greu

infinit pe infinit

De ce m-ai părăsit

unde duce totul

nu vreau un mit

nu mai pun botul

Unde duce totul

totu-i și mai greu

oare ăsta-i rostul

o Dumnezeul meu

De ce m-ai părăsit

Dulce Răstignit

Costel Zăgan, CEZEISME II