duminică, 15 decembrie 2019

CĂMAȘA VISCOLULUI ÎMI VINE PERFECT

 Îmbrăcându-te în fulgi
ieri în frunzele uscate
masca nu ți-o smulgi
ci alergi spre libertate

Ieri în frunzele uscate
căutând Doamne-înțeles
clopot auzeai cum bate
de la munte pân-la șes

Căutând Doamne-înțeles
masca nu ți-o smulgi
tragi de frunze iat-un fes
îmbrăcându-te în fulgi

Brusc din frunzele uscate
scoți un viscol că se poate

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

POEMUL CA INTERJECȚIE

 cu zorii în creștet brazii hălăduiesc pe munte cerul păstrează limita de frumusețe ninsoarea punctează Dumnezeu semnul exclamării COSTEL ZĂ...