duminică, 15 decembrie 2019

CĂTUȘELE LIBERTĂȚII INTERIOARE


Mai scuteşte-mă tristeţe
nenoroc hai bun rămas
cine vrea să mă înveţe
facă-n rai totuşi un pas

Nenoroc hai bun rămas
ce prăpastie-i şi viaţa
suflete fără de glas
cânţi în mine dimineaţa

Ce prăpastie-i şi viaţa
cine vrea ca să înveţe
lângă par poftim e aţa
mai scuteşte-mă tristeţe

Nenoroc hai bun rămas
mai fă naibii înc-un pas

Costel Zăgan, CEZEISME II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

POEMUL CA INTERJECȚIE

 cu zorii în creștet brazii hălăduiesc pe munte cerul păstrează limita de frumusețe ninsoarea punctează Dumnezeu semnul exclamării COSTEL ZĂ...