vineri, 10 ianuarie 2020

DEZACORDATUL NAIBII

Arta și poezia-n special
m-au băgat iar în spital
și nu pot deloc să exist
dacă nu-s un dram artist

Dar nu vă impacientați
că-s cel mai din Carpați
nu-i decât o minciună
să-mi cânte arta în strună

Să-aud tăcerea non-stop
până la următorul potop
aștept să mai treacă anul
să fete odată și cârlanul

Și să mulg domnilo oaia
să  umplu cu doine odaia

Costel Zăgan, CEZEISME II 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

POEMUL CA INTERJECȚIE

 cu zorii în creștet brazii hălăduiesc pe munte cerul păstrează limita de frumusețe ninsoarea punctează Dumnezeu semnul exclamării COSTEL ZĂ...