Parc-aud Prutul plângând
unde-mi ești copilărie
te-am pierdut iartă-n gând
n-ai durat o veșnicie
Unde-mi ești copilărie
s-a dus parcă și pădurea
nimic nu-mi rămâne mie
m-aș duce și eu aiurea
S-a dus parcă și pădurea
te-am pierdut iartă-n gând
și mă pierd și eu cu firea
dac-aud Prutul plângând
Unde-mi ești copilărie
sec izvor de apă vie
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu