vineri, 24 ianuarie 2020

DIMINEȚILE UNUI PENSIONAR CUMINTE


Ultimile stele pe stomacul gol
o pastilă de pornire
o cafea cu rochia până-n pământ
o poezie-două să-mi dezmorţesc degetele
un zâmbet superior să sperii fantoma nopţii
o retragere strategică în bibliotecă
după
emil brumaru
şi
alţi neciopliţi
ca
Domnia Sa
Şi-apoi

curgă
poezie
pentru
toată
lumea
Costel Zăgan, Ode gingaşe

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

POEMUL CA INTERJECȚIE

 cu zorii în creștet brazii hălăduiesc pe munte cerul păstrează limita de frumusețe ninsoarea punctează Dumnezeu semnul exclamării COSTEL ZĂ...