vineri, 24 ianuarie 2020

RETORICA EREZIE A FLORILOR DE SALCÂM


Extaziată iar au înnebunit salcâmii Dragostea
m-a scos la iarbă verde Acasă la Mihai Eminescu
Lacul suspendat între două lumi
M-a îngenunchiat Cu urechea la pământ
ascult șoaptele verzi ale ierbii
Susurul nuferilor îmbobociți
plutește peste ape
precum
altădată
Dumnezeu
 
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

POEMUL CA INTERJECȚIE

 cu zorii în creștet brazii hălăduiesc pe munte cerul păstrează limita de frumusețe ninsoarea punctează Dumnezeu semnul exclamării COSTEL ZĂ...