FULGER ÎN DOI TIMPI - Costel Zăgan

 Muguri la zenit

stele pleznind

iar de primăvară

ianuarie 14, 2021

*  cale de-o doină

biblioteca-i ţara
la Eminescu

*buzele crucii

adevăr însângerat

înviere-n doi

Costel Zăgan, FULGER ÎN DOI TIMPI

ODE GINGAȘE - Costel Zăgan

CUM - NECUM

Se ia un bunic

Și la fel ca un arcuș

Se freacă pe axa timpului până la punctul zero

Până-i zboară
din
cap toate cântecele

De leagăn de dragoste patriotice sau de altă natură

Cu măsura potrivită se insistă până se obține și ultimul efect scontat

Totul cât se poate de igienic

Apoi c-un glas nevinovat

Se întreabă

Cine mai dorește

Această pensie restantă

3 2 1
start joc

Pardon

START

BĂTAIE DE JOC

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Pârtie spre poezie

Iar

pun

mâna

pe

cuvânt

Să

mă

joc

de-a

iarna

Restu-i

tăcere

(Vorba

tatălui

meu

Shakespeare)

Costel Zăgan, Ode gingaşe (1 februarie 2019)

Incognito

Costel Zăgan

Doamne

era

atât

de

frumoasă

Că-mi

era

teamă

să

respir

 AUD ÎN ALB

O eclipsă de soare ai pe şoldul stâng iubito

mai implor tristeţea să nu râdă de mine

cu ochii scoşi liniştea rătăceşte prin sânge

mormintele fac strep-tease în cimitir totul e bine

Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară

abia mai respiri în abisul cicatrizat

doi îngeri îşi beau cafeaua plângând

între noi veşnicia se-ntinde ca un pat

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe

DIMINEȚILE UNUI PENSIONAR CUMINTE

Ultimile stele pe stomacul gol

o pastilă de pornire

o cafea cu rochia până-n pământ

o poezie-două să-mi dezmorțesc degetele

un zâmbet superior să sperii fantoma nopții

o retragere strategică în bibliotecă

după

emil brumaru

și

alți neciopliți

ca

Domnia Sa

Și-apoi

să

curgă

poezie

pentru

toată

lumea

Costel Zăgan, Ode gingașe

UNIVERSURI PARALELE - Costel Zăgan

* SINGUR-CUC

Sunt român nu mă traduc

* SOARE DE GHEAȚĂ

Numai la tine pe față

Costel Zăgan

CEZEISME II - Costel Zăgan

 

DUMNEZEU SUB PLEOAPE

- ianuarie 31, 2021

 Nu credeam să mai învăț a muri vreodată

de-a pururi Eminescu pentru patria mea

de-a pururi Eminescu pentru Tine Tată

am scris numai și numai cu sânge de stea

De-a pururi Eminescu pentru patria mea

de-a pururi înfășurat cu moartea-mi

și-n ceruri Doamne purces-am către Ea

de-a pururi aproape numai de partea-mi

De-a pururi înfășurat de moartea-mi

de-a pururi Eminescu pentru Țară

statuie vie fie-mi Doamne Cartea-mi

renască din piept pentru ultima oară

De-a pururi Eminescu pentru Tine Tată

nu credeam să mai învăț a muri vreodată

Costel Zăgan, CEZEISME II

Amintiri din Japonia cu Maria Oprea

 De Maria de-altădată

cu stele rupte în haiku

doar poezia-i vinovată

și Doamne numai Tu

Cu stele rupte în haiku

 GOGYOHKA și ce chestii

de la da și hăt la nu

pierdut-am  între trestii

 GOGYOHKA și alte chestii

- doar poezia-i vinovată -

nu frumusețea nevestei -

unde-i Maria de-altădată

Ce stele rupte din haiku

- și Japonia și Poezia și Tu -

Costel Zăgan, CEZEISME II

RĂNIT DE POEZIE- februarie 02, 2021

 Copilăria însă nu-i o boală

nici școala domnilor spital

deșteaptă-te române scoală

doar cântecul azi este fatal

Nu-i școala domnilor spital

copilăria doare  ca o rană 

trecem prin viață val cu val

de-a pururi  contemporană

Copilăria doare ca o rană

deșteaptă-te române scoală

învățătura clipei nu e vană

copilăria însă nu-i o boală

Nici școala domnilor spital

- poetul totuși e mortal -

Costel Zăgan, CEZEISME I

O zi cât o poezie

Doamne ninge eminescian

din cuvinte şi din amintire

ninge cum n-a nins de-un an

peste viaţa noastră cu iubire

Din cuvinte şi din amintire

Eminescu se-ntrupează iar

o năravul nostru din nefire

îl aruncă unii ca pe-un zar

Eminescu se-ntrupează iar

ninge cum n-a nins de-un an

îngerii dau stelele cu var

ninge Doamne eminescian

Ning cuvinte vai şi ning tăceri

din posteritate până ieri

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2012)

* NICIO NOAPTE DE DRAGOSTE NU-I ÎN PLUS

 Ce-i cu odele extreme

sentimentele curg gârlă

hai iubito nu te teme

îi dau nopții peste sfârlă

Sentimentele curg gârlă

doar iubirea-i infinită

sunt un înger de prăsilă

numai tu îmi ești iubită

Doar iubirea-i infinită

hai iubito nu te teme

și inima-i o dinamită

ce-i cu odele extreme

Sentimentele curg gârlă

restul arde ce șopârlă

Costel  Zăgan

DOINE DE (S)PUS LA RANĂ - Costel Zăgan

* CLAROBSCUR DE DACIA

Pe câmpia geto-dacă

n-are cine să mai tacă

Pe câmpia românească

n-are cine să vorbească

Au au au ce vreme-amară

au fugit munţii din ţară

Că nu-i munte ci câmpie

ceea ce nu-mi place mie

Că nu-i deal ci e genune

ceea ce nu pot eu spune

Că eu tac tu taci el tace

tăcerea de cap îşi face

De aceea te-aş ruga

fă Doamne cu noi ceva

Ori ne urcă ori coboară

de pe crucea socială

Ca din nou pre el urmându-l

izbâvească-ne cuvântul

* DOINĂ CU CIRCUIT ÎNCHIS

De la Doină la Luceafar

nimica nu mai e teafăr

Totu-i sub vremelnicie

fir-ar moartea să ne fie

Trecutul arată fundul

viitorul doar rotundul

Ba cu hăis şi ba cu cea

vai de ţărişoara mea

Cum sar stelele din ea

Costel Zăgan, DOINE DE PUS LA RANĂ

DISTIHURI REBELE

 

ELENA DIN TROIA

Iubitule m-ai îmbătat

miros a floare de bărbat

Costel Zăgan